Fiind o piesă crucială a echipamentului de fotbal, tricouri de fotbal au suferit schimbări extraordinare. Primele uniforme de fotbal semănau cu ținutele casual. La sfârșitul secolului al XIX-lea, jucătorii purtau tricouri și pantaloni groși, cu mânecă lungă, din bumbac, care absorbeau transpirația și deveneau incredibil de grei. Tricourile cu mânecă scurtă nu au devenit populare decât în anii 1930, dar erau încă fabricate în principal din bumbac pur, oferind confort și funcționalitate limitate.
Anii 1960 au marcat începutul unei revoluții materiale în tricourile de fotbal, odată cu introducerea fibrelor sintetice. În anii 1970, Adidas a introdus tricouri din poliester cu proprietăți îmbunătățite de absorbție a umezelii, în timp ce în anii 1990, tehnologia Dri-FIT de la Nike a revoluționat jocul. Țesăturile moderne high-tech, cum ar fi amestecurile de poliester, elimină umezeala, reglează temperatura corpului și chiar încorporează tratamente antimicrobiene, menținând jucătorii în formă maximă timp de 90 de minute.
În ultimii ani, designul tricourilor de fotbal a prioritizat sustenabilitatea mediului. La Cupa Mondială din 2022, mai multe echipe au debutat purtând tricouri fabricate din sticle de plastic reciclate. De la caracterul practic la protecția mediului, de la protecția simplă la performanța îmbunătățită, evoluția tricourilor de fotbal este, de asemenea, o istorie a progreselor în tehnologia sportivă.