Ca piesă de echipament indispensabilă pentru fotbal, tricou de fotbal au trecut printr-o evoluție tehnologică uimitoare. La începutul secolului al XX-lea, tricourile de fotbal erau fabricate din pânză groasă de bumbac, care își dubla greutatea după ce absorbea transpirația, afectând serios performanța jucătorilor; în anii 1950, se foloseau materiale amestecate, care reduceau greutatea, dar totuși îi lipseau respirabilitatea; abia odată cu apariția fibrelor sintetice în anii 1970, revoluția tehnologică a „tricourilor de fotbal” a fost cu adevărat deschisă. Tricourile de fotbal moderne de înaltă tehnologie cântăresc mai puțin de 150 de grame, dar au funcții multiple, cum ar fi absorbția umidității și a transpirației, reglarea temperaturii și chiar antibacteriene, martori la marele progres al științei sportului.
Designul „tricourilor de fotbal” în diferite perioade reflectă, de asemenea, schimbările din cultura socială. Înainte de al Doilea Război Mondial, tricourile erau în mare parte modele simple, cu guler rotund, cu o singură culoare. În anii 1960, odată cu popularizarea transmisiilor de televiziune, tricourile au început să se concentreze pe recunoașterea vizuală, iar modele precum dungi și carouri au apărut. După anii 1990, valul de comercializare a făcut ca tricourile să devină panouri publicitare mobile, iar logo-urile sponsorilor au devenit mai atrăgătoare decât logo-urile echipelor. În ultimii ani, a existat o tendință de revenire la tradiție, iar multe cluburi au lansat tricouri replici pentru a satisface nostalgia fanilor. Această evoluție a designului nu este doar funcțională, ci și o oglindă a culturii fotbalistice.
Conceptul de protecție a mediului afectează profund metoda de producție a „tricourilor de fotbal” contemporane. Brandurile mainstream au lansat tricouri ecologice fabricate din sticle de plastic reciclate, iar un singur tricou folosește până la 16 sticle de plastic aruncate. Etichetele de spălare recomandă, de asemenea, spălarea manuală la temperaturi scăzute pentru a reduce consumul de energie și poluarea apei. În viitor, țesăturile biodegradabile și sistemele de reciclare cu buclă închisă ar putea deveni standarde industriale, permițând „tricourilor de fotbal” să protejeze mediul înconjurător, urmărind în același timp performanța. Acest concept de dezvoltare durabilă redefinește direcția viitoare a industriei echipamentelor de fotbal.