Ca parte importantă a fotbalului, tricouri fotbal au suferit o evoluție tehnologică uimitoare. Primele uniforme de fotbal nu erau mult diferite de îmbrăcămintea de zi cu zi. La sfârșitul secolului al XIX-lea, jucătorii purtau tricouri și pantaloni cu mânecă lungă din bumbac gros pentru a juca. Aceste haine deveneau extrem de grele după ce absorbeau transpirația, ceea ce afecta serios performanța sportivilor. Abia în anii 1930, „tricourile de fotbal” au început să prindă contur în forma lor modernă, iar modelele cu mânecă scurtă au devenit treptat mainstream.
A doua jumătate a secolului XX a fost o perioadă critică pentru revoluția materialelor „tricourilor de fotbal”. În anii 1970, fibrele sintetice, cum ar fi poliesterul, au început să fie utilizate în tricourile de fotbal, reducând considerabil greutatea și îmbunătățind respirabilitatea. În anii 1980, Adidas a lansat tehnologia Climalite, care a inaugurat o nouă eră a „tricourilor de fotbal” care absorb umezeala. După intrarea în secolul XXI, țesături de înaltă tehnologie, precum Dri-FIT de la Nike și DryCell de la Puma, au fost introduse una după alta, aducând performanța îmbrăcămintei sport la un nivel fără precedent.
„Tricourile de fotbal” moderne nu sunt doar haine de joc, ci și o platformă pentru afișarea tehnologiei. La Cupa Mondială din 2022, tricourile diferitelor echipe folosesc tehnologii de ultimă generație, cum ar fi reglarea temperaturii și țesutul stereoscopic 3D. Interesant este că, în timp ce urmăresc performanța extremă, „tricourile de fotbal” din bumbac în stil retro au fost, de asemenea, reînviate în cultura fanilor în ultimii ani, devenind un purtător unic care leagă istoria și moda.