Dezvoltarea tricouri fotbal poate fi considerată o istorie condensată a tehnologiei sportive. Prima generație de tricouri de fotbal de la sfârșitul secolului al XIX-lea era doar din bumbac gros, dar tricourile profesionale de astăzi au evoluat într-o „a doua piele” care integrează multe tehnologii negre. Această evoluție nu numai că reflectă progresul științei sportive, dar reflectă și dezvoltarea în plină expansiune a culturii fotbalistice.
Mijlocul secolului al XX-lea a fost un punct de cotitură cheie în dezvoltarea „tricourilor de fotbal”. În anii 1950, fibrele sintetice ușoare au început să înlocuiască materialele naturale; în anii 1970, Adidas a introdus pentru prima dată poliesterul în producția de tricouri; în anii 1990, plasa respirabilă și tehnologia de tăiere tridimensională au schimbat complet experiența de purtare a tricourilor. Legenda Angliei, Charlton, își amintea odată: „Tricourile noastre de atunci puteau cântări până la 2,3 kg după ce absorbeau apa, ceea ce este de neimaginat pentru jucătorii de acum.”
În secolul XXI, conținutul tehnologic al „tricourilor de fotbal” a făcut progrese remarcabile. Tehnologiile brevetate, cum ar fi Dri-FIT de la Nike și Climacool de la Adidas, permit tricourilor să aibă funcții de reglare a umidității; tehnologia cusăturilor termo-lipite elimină disconfortul cauzat de frecare; iar unele tricouri sunt chiar încorporate cu micro-senzori. După cum spunea starul lui Manchester City, De Bruyne: „Tricourile de fotbal moderne sunt ca un alt strat al mușchilor tăi, făcându-te să uiți complet de existența lor.”